Amintiri din copilarie

Nu stiu altii cum sunt, dar eu (Simona :)), cand ma gandesc la bunici, ma gandesc la rasfat si veselie. Iar cand ma gandesc la Mama Eva, bunica din partea tatalui, ma gandesc la nenumaratele feluri de mancare, unul mai delicios decat altul, cu care ne rasfata ori de cate ori mergeam la ea. Si mergeam, nu atat de des cat mi-as fi dorit, dar mergeam cu drag si de cele mai multe ori luam si cativa prieteni cu noi, pentru ca ei ii placeau oamenii si povestile. Si gatea pentru toti cu aceeasi placere. Nu uit nici acum olocu' plin cu zupa aurie. Da, imi pare rau de ratele si puii de gaina sacrificati, da', Doamne, buna zama mai faceau! :) Si fluta. Nu stiu daca asta-i denumirea corecta, aproape sigur ca nu, dar asa o numea ea. Sigur este un fel nemtesc si sigur era din cartofi. Nici macar nu stiu reteta exacta, dar musai voi incerca odata sa o recreez. E pacat sa se piarda. Am cautat ceva asemanator si pe net, dar, din pacate, nu am gasit nimic. Si mai facea placinta dulce cu branza de vaci, care de fapt era sarata (prin dulce se referea la faptul ca aluatul e nedospit vs. placinta acra care era cu aluat dospit). Ah, ce-mi mai placea! Nu stiu pe altcineva sa o faca asa de buna cum o facea ea. Ne invarteam in jurul mesei dupa ea, in timp ce dintr-o bila de aluat facea o foaie mai mare decat tablia mesei si atat de subtire ca vedeai prin ea. Sper sa imi adun suficient curaj sa incerc si eu intr-o buna zi...

Asadar, postul acesta nu este doar despre mancare, ci mai mult despre amintiri. Ale mele clar sunt din bucataria bunicii, probabil de aici si placerea cu care gatesc si... mananc. :) Si tare m-au napadit zilele acestea cand am facut si eu o zupa aurie cum facea bunica. Cu pui de casa, cu un gust desavarsit, dar carnea usor atoasa. Asa ca alegerea sa fac supa si o salata de boeuf (cu pui, in loc de vita) a venit oarecum natural. 

Am avut doar doua probleme, timpul scurt si cheful lipsa, acesta din urma tradus printr-o viteza de lucru mica spre mai deloc. Mi-a luat trei zile sa fac cele doua mancaruri. Ca-n povesti, ati putea zice. Doar ca usor invers. :)

Mama Eva facea zupa cu apa din fantana. Era asa de dulce. N-am avut apa de fantana, dar in rest am facut-o asa cum am vazut la ea. Am transat puiul si l-am pus intr-o oala incapatoare. I-am pus si morcovi multi si o ceapa zdravana. Am acoperit totul cu apa rece si am pus sa fiarba la foc mic, cat mai mic. Cand incepe sa fiarba, se spumeaza si se sareaza. Am lasat sa fiarba mult, aproape doua ore, pana carnea dadea sa cada singura de pe oase. La final i-am pus si un buchet de patrunjel si am uitat de el acolo pana a doua zi. Asta a fost prima seara.

In a doua seara, supa mea era de fapt piftie. :) Asa ca am pus-o din nou pe foc, iar cand a redevenit zama, am scos bucatile de carne si zarzavatul. Am strecurat zeama si am zis ca fac tarhana, asa cum facea si Mama Eva. Adica, niste paste de casa din ou si faina, date pe razatoarea mica. Si chiar as fi facut daca as fi avut un pic de faina. Ghinion. Desi tocmai fusesem la cumparaturi, uitasem cu desavarsire de faina. Ok, lasa ca fac galuste de gris. Dar suprise, avem gris, dar nu suficient. Nici taietei facuti de mama nu mai avem, nici macar din cei cumparati. Zau acum, ce sa fac? M-am tot gandit, m-am tot sucit, pana la urma mi-am luat curajul in dinti si haina pe mine si m-am dus pana la magazinul din colt. Am gasit o punga de gris. Asa ca am facut galuste de gris.

Mama Eva nu facea galuste de gris. Dar mama facea. Si, Doamne-ajuta, inca mai face. Si ce galuste bune face. De la ea am invatat si eu sa le fac. Daca inca aveti dubii ca nu puteti face galuste, va zic ca nu e greu. Luati in calcul cam patru linguri de gris la un ou. Dar nu-l puneti pe tot odata. Puneti-l treptat, poate nu trebuie chiar tot. Sau poate trebuie mai mult. Ca iarasi intervin factorii variabili, cum ar fi, de exemplu, marimea oului sau a lingurii etc. Eu de obicei fac din doua oua. Asta raportat cam la 3 litri de supa. Se bat ouale bine cu un praf de sare si putin piper, se adauga o lingurita de ulei si grisul, cate o lingura, amestecand dupa fiecare, pana se ajung la compozitia dorita (daca se trece cu o furculita pe desupra aluatului, trebuie sa ramana dare vizibile). Amestecul obtinut se lasa sa stea putin la frigider, dupa care, cu o lingurita inmuiata in supa fierbinte, se formeaza cate o galusca si se lasa sa alunece in supa. Lingurita se inmoaie in supa fierbinte dupa fiecare galusca facuta. Daca prima galusca se imprastie, e clar ca mai trebuie adaugat putin gris. Se fierb cam 10 - 15 minute, la foc mic.

Dupa ce au fiert galustele am pus patrunjel tocat din abundenta si am inchis focul. Am pus putina apa rece in supa sa se limpezeasca si am acoperit-o, lasand-o sa se odihneasca. Gata si seara a doua. 

In a treia seara a fost randul salatei de boeuf. O facatura delicioasa, caci n-am facut-o cu boeuf, dupa cum spuneam, ci cu pui. Si fara mazare, caci nu ne place. Ne place mazarea in multe alte combinatii, dar nu si in aceasta salata. Si o alta chestie care imi vine acum in minte, urasc salata boeuf facuta cu amestec de legume congelate. Cu atat mai mult daca are si porumb in compozitie. Nu zic ca e rea, dar numai salata boeuf nu e. Parerea mea! :)

Pentru inceput am fiert 3 cartofi medii, ca sa aiba timp sa se raceasca. Pasul doi - maioneza, ca sa stea putin si aceasta la frigider, ca parca asa e mai buna :)

Cu maioneza e alta poveste. Clar trebuie sa fie de casa. N-am mai mancat maioneza cumparata nici nu mai stiu de cand. La cat de usor se face si la cat de buna este varianta homemade, ni se pare amandurora o crima sa folosesti din cea cumparata. Apoi trebuie sa fie musai cu oua de casa sau macar bio. Gustul difera ca de la cer la pamant. Mustarul trebuie sa fie si el unul bun, dar aici nu avem prea multe pretentii. Oricum nu pun foarte mult. In rest, totul este floare la ureche. Folosesc mixerul, pun oul intreg, mustarul, ceva sare si piper, adaug uleiul val vartej si putina lamaie la sfarsit. Maximum 5 minute imi ia si... gata, la frigider cu ea.

Urmatorii pasi - am dezosat puiul, am maruntit carnea si am taiat cubulete cartofii si morcovii care au fiert in supa. Plus 3 castraveti acri, tot cubulete si bine storsi de zeama. Se amesteca carnea cu legumele si maioneza si... gata salata! Se da la rece pentru cel putin o ora inainte de a se manca. Cel putin noua ne place sa fie rece. Si multa. :) 

Si gata si a treia seara. Intre timp s-a facut si a patra seara. S-a mancat si supa, s-a mancat si salata boeuf, dar cu pui in loc de boeuf... Si intre timp ni s-a facut iar foame si ne-am apucat din nou de gatit. Dar de data aceasta ii predau stafeta lui Radu. Caci are si el destule amintiri. Si pofte multe, de asemenea. Eu iau o pauza :)