sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Prajitura cu foi cu miere si crema de gris

Astazi este ziua fratelui meu. :) M-am bucurat de vizita lui in urma cu doua zile si m-am gandit ca ar fi o surpriza placuta sa-i pregatesc prajitura lui preferata. Fix asa cum o facea bunica noastra. Ma bucur ca mi-a iesit, ma bucur ca i-a placut, ma bucur ca e. :) La multi ani, Florin!


Foile:
  • 150 g zahar pudra
  • 1 ou
  • 3 linguri miere
  • 3 linguri lapte
  • 1 lingurita bicarbonat de sodiu
  • 50 g unt
  • 400 g faina

In afara de faina, toate celelalte ingrediente se amesteca la un loc, cu precizarea ca bicarbonatul de sodiu se stinge in putina zeama de lamaie, si se pun sa fiarba la foc mic, amestecand incontinuu, pana ce compozitia capata o culoare usor inchisa. Se ia de pe foc, se lasa sa se stea 2 - 3 minute, dupa care se incorporeaza si faina, se amesteca bine, iar cand se raceste putin se framanta bine. Se imparte aluatul in 4 bucati egale care se intind uniform. Se coace fiecare foaie la foc potrivit in cuptorul incins in prealabil, pe dosul tavii, pana se rumeneste foarte putin. Dureaza intre 5 si 10 minute pentru fiecare foaie. Se pot incerca si cu degetul. Daca nu se lipeste, sunt gata. Se lasa sa se raceasca, fara a le pune una peste alta. 

Crema:
  • 300 ml lapte
  • 4 linguri gris
  • 200 g zahar pudra
  • 200 g unt 

Cred ca aceasta este cea mai simpla si mai usoara crema  pentru prajituri. Presupune trei etape: 
1. Se pune laptele la fiert intr-o cratita incapatoare. Cand incepe sa clocoteasca, se adauga grisul si se fierbe, pana se ingroasa, amestecand incontinuu. Se lasa sa se raceasca bine.
2. Se freaca untul cu zaharul pana se spumeaza.
3. Se amesteca foarte bine cele doua compozitii de la etapele anterioare.
Gata crema :)

Asamblarea:

Se pune in tava in care am copt foile o hartie de copt si o foaie de prajitura care se unge cu gem de prune, de preferat cat mai gros si acrisor. Se pune a doua foaie si se intinde crema. Se pune a treia foaie, se unge din nou cu gem de prune, dupa care se pune si ultima foaie. Se apasa usor ca sa se fixeze bine toate cele patru foi si se da la rece pana a doua zi. Se taie cu un cutit bine ascutit, care se sterge dupa fiecare taietura. Se pudreaza cu zahar vanilat.


Enjoy! :)

luni, 25 noiembrie 2013

Supa crema de dovleac

Inainte de a stramba din nas, voi, cei carora nu va place dovleacul, va spun ca lui Radu i-a placut supa :). De ce ar conta asta? Pai este foarte simplu. Pentru ca a fost nevoie de munca de convingere si ani de zile sa treaca ca Radu sa mai puna gura pe supa de dovleac. Asta dupa unica sa experienta cu o astfel de supa de la Dada, cand Musiu si-a comandat supa crema de dovleac cu castane coapte. Toti cei de la masa, care am gustat din supa aia, including me, am spus intr-un cor… este ORIBILA! Atat i-a trebuit lui Radu, caci lui Radu nu-i spui ca mancarea lui este oribila. Rezultatul va fi extrem, fie va manca totul doar din pura ambitie, fie nu va mai manca nimic. Ei, in cazul acesta s-a intamplat fix prima varianta. A mancat toata supa, pana la ultima picatura si pana la ultima castana. I-a luat trei luni sa recunoasca cat de rau i-a fost dupa. Deci, e de inteles de ce nu a mai vrut sa guste vreodata supa de dovleac :). Dar Ela mi-a povestit de atatea ori despre delicioasa ei supa crema de dovleac ca a fost musai sa o incerc. Si bine am facut! :)

Ingrediente:
  • 1 dovleac placintar mediu (buttersquash) 
  • 1 praz mare
  • 1 ceapa
  • 0,5 l supa de pui
  • 2 linguri ulei de masline
  • sare
  • piper
  • pentru servire: crutoane, parmezan, nuci prajite, fulgi de chili, blue cheese etc.

Prazul se curata si se taie felii (doar partea alba si cea verde deschis). Se toaca si ceapa, iar dovleacul se curata si se taie cubulete.

Prazul si ceapa se calesc in uleiul de masline pana se inmoaie bine, dupa care se adauga si dovleacul si se calesc impreuna aproximativ 10 minute. Se adauga supa de pui fierbinte si se fierbe pana se inmoaie bine dovleacul (intre 20 si 30 de minute). In reteta originala se foloseste supa de legume, dar eu aveam o supa de pui cu care nu aveam ce face. Oricum, avea mai mult gust de legume (era din oasele si pielea unui piept de pui, 1 ceapa, 3 radacini de pastarnac si o telina destul de mare), asa ca s-a potrivit bine.

Cand este fiert dovleacul, se lasa supa sa se racoreasca putin, dupa care se blenduieste. Se pune din nou pe foc, se asezoneaza cu sare si piper, i se mai da un clocot si gata.

Se serveste fierbinte cu diverse adaosuri. Pentru ca mi-au iesit cam doi litri de supa, am mancat-o in mai multe ture si am incercat-o si cu bucati de nuca prajita, si cu crutoane din paine, si cu floricele din parmezan, si cu fulgi de chili. A fost delicioasa in toate variantele :).

Enjoy! :)

duminică, 24 noiembrie 2013

Tartine cu somon afumat

Tartinele cu somon afumat sunt de departe unul dintre felurile de mancare situate undeva sus de tot in topul preferintelor noastre. Merg oricand. Fie pentru un mic dejun bogat, fie pentru o cina rapida si lejera, nu le spunem pas niciodata. :)

Se fac tare simplu si se incepe prin a praji atatea felii de paine cate tartine dorim a face. Pe urma pregatim pasta de branza cu hrean. Asta daca nu avem una gata facuta, cum ar fi cea de la Delaco sau Almette, dar musai cu hrean. Asta pe gustul nostru, dar daca nu va place hreanul puteti sa folositi si o crema de branza natur. Asadar, daca o preparati, trebuie doar sa amestecati branza de vaci cu putina smantana, hrean dupa gust si sare. Pasta astfel obtinuta se intinde pe feliile de paine prajita, iar peste ea se pun bucati de somon afumat si putin marar tocat. Se stropeste totul cu zeama de lamaie si se decoreaza dupa propria imaginatie. Eu am pus extra cate o felie de lamaie pe fiecare, mai ales ca ne place somonul cu multa lamaie. 

Sunt delicioase, mai ales de la trei bucati in sus! De caciula. :)


Enjoy! :)

miercuri, 20 noiembrie 2013

Tarta cu mere si camembert

Ii dadeam de ceva timp tarcoale acestei retete, dar Radu nu era deloc convins de ea. Nu mult, dar suficient cat sa ma tina in standby. Asta pana duminica, cand am pus piciorul prag si am spus... pana aici! Asta seara mancam tarta cu mere si camembert! Si bine am facut pentru ca reactia lui Radu dupa prima gura a fost de nedescris in cuvinte :) A devorat rapid doua felii sanatoase. Si ar mai fi mancat daca ar mai fi putut :)


Ingrediente:
  • 400 g aluat foitaj
  • 2 mere acrisoare (taiate felii subtiri)
  • 200 g smantana 30%
  • 1 ou + 2 galbenusuri
  • 1 lingurita tarhon uscat
  • 200 g camembert (taiat felii)
  • sare si piper

Se aseaza foaia de aluat intr-o forma de tarta cu diametrul de aproximativ 24 -26 cm. Nu am forma de tarta, asa ca am folosit forma cu inel pentru tort. Bad choice! Desi am pus hartie pe fundul ei, nu si pe margini, mi-a curs putina zeama, grasime sau apa din aluat sau ce o fi fost, in cuptor. Rezultatul? Putin fum si ceva miros de ars. Dar chiar si asa, a meritat cu varf si indesat :).

Dupa ce se pune aluatul in forma de tarta, se aseaza feliile de mar iar deasupra se toarna smantana amestecata in prealabil cu ouale, tarhonul, sare si piper dupa gust. Deasupra se pun feliile de camembert si se da la cuptor.


Se coace la foc portivit (eu am pus la 180°C) pentru aproximativ 30 - 40 de minute, pana cand compozitia este bine inchegata si se rumeste frumos deasupra.


Stiu ca ma repet, dar va zic. E o nebunie de tarta! Nici macar nu am avut rabdare sa se racoreasca putin. Ne-am fript limbile cu ea, dar n-a fost mare bai, ne-am racorit cu cate un pahare de vin rosu bine temperat :)

Enjoy! :)

sursa reteta: Licuta Marin

marți, 19 noiembrie 2013

Sos de smantana cu mustar, ketchup si hrean

Acest sos se face mai usor si mai repede decat sa-i pronunti numele. De fapt el nici nu are vreun nume. Este un sos inventat, facut din ce aveam prin frigider, dar care are totusi o origine foarte clara. Se trage dintr-un sos inventat de Soso, cel care ar manca bulion si ketchup si pe paine. Asa ca macar e clar de ce sosul are ketchup :).



Dar ca sa incepem cu inceputul, va zic ca sosul de baza este un amestec de smantana, mustar si ketchup. In proportii variabile, dupa gustul fiecaruia. De data aceasta am folosit 200 g de smantana de 25% grasime, vreo 2 linguri de homemade ketchup si 5 lingurite mustar de Dijon, din care una era cu cel din boabe intregi. Este important ca mustarul sa fie unul bun, pentru ca acest aspect va influenta iremediabil gustul sosului.

La acest sos de baza se adauga 1 castravete acru taiat cubulete, 2 fire de ceapa verde, tocate, si 2 - 3 lingurite de hrean in otet, in functie de cat de iute va place. Se omogenizeaza in blender, dupa care se ataca miseleste. Merge de minune cam la orice friptura, carnati sau mici. 

Noi l-am mancat in weekend cu niste mici deliciosi (de la Angst, sa se stie :)), dar si cu ce a mai ramas din pieptul de pui de care v-am povestit aici.


P.S. Am descoperit la Carrefour Express - Angst Obor cel mai bun hrean in otet, 100% natural si cu un gust ireal. Zic sa-l incercati daca nu va place sa plangeti in timp ce radeti hreanul :).

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Ave Caesar!

Ah, de cand pofteam la salata acestui domn. Nu, nu e vorba de imparatu' cu acelasi nume, ci de un bucatar, Caesar Cardini, ceva mai putin celebru decat tizul sau :) De fiecare data mi s-a parut ca dressingul este prea complicat de facut in casa si am preferat sa o mananc doar la restaurant. Asta pana acum. In sfarsit m-am lamurit cum sta treaba si mi-am dat seama ca de fapt este un fel de maioneza. Pai si ma sperii eu de o biata maioneza? No way, Jose! :) Asa ca sa purcedem...


Incepem chiar cu dressingul. Un galbenus, 2 catei de usturoi pisati, 1 lingurita mustar de Dijon (am pus din cel cu boabe intregi), 1 lingurita de sos Worchestershire si putina sare se amesteca impreuna si se adauga ulei, putin cate putin, pana se obtine un sos consistent, cam ca o maioneza. Cand este gata se da la rece.


Pentru ca noua ne place cu pui (varianta originala este meatless), am pregatit si niste piept de pui extrem de fraged si de aromat. Am folosit doar muschiuletul, cam 500 g, si l-am mazgalit cu ceva ulei de masline (doar o lingurita), zeama de lamaie, sare neiodata, piper proaspat macinat, boia dulce si putina salvie uscata. A stat asa de pe o zi pe alta, dar doar pentru ca asa s-a nimerit. Cu siguranta i-ar fi ajuns vreo ora - doua. Dupa acest tratament de fragezire, am aruncat fileurile in tigaia incinsa, la foc mare, pana s-au rumenit frumos. O nebunie, pe cuvant! :)


Cand am terminat cu puiul, l-am lasat sa se raceasca, iar in acest timp am facut crutoane cam din doua felii de paine veche. Le-am tras in ulei de masline si le-am aromat cu putin cimbru uscat.

In mod normal salata aceasta se face cu salata romana, care este crocanta, si asa ne si place cel mai mult. Dar cum aveam o punga de mix din salata verde si rosie, spanac, rucola si valeriana, am folosit-o pe acesta. Si a fost tare buna chiar si asa.

In sfarsit vine si momentul montarii salatei. Se amesteca mixul de salata cu dressing-ul, se adauga crutoane, bucati de pui (fasii sau intregi) si parmezan ras. Am decorat cu rosii cherry, pentru culoare, si am mancat cu o pofta nebuna! Este delicioasa! :)


Enjoy!

Biscuiti cu lavanda

Este clar, gustul de lavanda nu-i pentru orisicine :) Este o chestie love it or leave it. Si cunosc multe persoane care greu se impaca cu el. Este cel mai des asociat cu sapunurile si alte produse de infrumusetare. Dar in acelasi timp este altceva, un gust aparte care va poate cuceri :)


Ingrediente (pentru aproximativ 50 de bucati):
  • 150 g unt (la temperatura camerei)
  • 150 g zahar
  • 2 oua
  • 300 g faina
  • 3 lingurite lavanda
  • 1 praf de sare
  • 1/2 lingurita praf de copt
  • 1/2 lingurita esenta de vanilie
  • zahar pudra pentru decor

Se freaca bine untul cu zaharul si se adauga ouale, unul cate unul, iar la final esenta de vanilie (eu in loc de esenta am pus o lingurita de zahar vanilat facut in casa). Se incorporeaza faina amestecata cu lavanda, praful de copt si un praf de sare.

Se omogenizeaza aluatul foarte bine, dupa care se infoliaza si se da la rece pentru cel putin jumatate de ora. Dupa acest timp se intinde aluatul intr-o foaie de aproximativ 3 - 4 mm. Eu mai intai l-am impartit in doua bucati si am facut doua foi mai mici pentru ca mi s-a parut mai usor de manevrat. Le-am intins intre doua folii alimentare, iar bucata de aluat ramasa am tinut-o la rece pana i-a venit randul.

Se decupeaza biscuitii cu o forma cu diametrul de aproximativ 3,5 mm. Neaparat infainata. Eu am folosit un paharel de tuica. Gol. :) 

Se pun biscuitii intr-o tava, pe hartie de copt, si se coc in cuptorul preincalzit la 180°C timp de aproximativ 10 minute, pana se rumenesc usor pe margine, apoi se scot din cuptor. Se lasa sa mai stea in tava inca vreo 5 minute, dupa care se pun pe un gratar sa se raceasca. 

Se pot decora cu zahar pudra.

Enjoy!

joi, 14 noiembrie 2013

Nu-i mare branza!

Duminica nu a fost o zi prea buna pentru Bucatareala 2.0. Astrele nu s-au aliniat conform planului, iar tocanita de pipote, aripioarele picante si crocante si cartofii wedges n-au iesit deloc cum creatorii si-au dorit. Si cand zic deloc e chiar deloc :). Atat de deloc, incat au luat calea tomberonului. Pe principiul totul sau nimic. Si totusi ceva a salvat ziua. Si surprinzator nu un fel de mancare clasic, ci unul nou pentru noi. Si tot surprinzator, ideea a venit de la Radu :). Pasta de caju cu ceapa verde si marar. Un deliciu raw vegan care merita incercat indiferent ca intelegi ceva sau nu din curentul acesta :).


Pasta de caju se face usor, iti trebuie doar putina organizare, caci trebuie sa te pregatesti de cu seara. Adica sa pui la inmuiat peste noapte 300 g alune caju. A doua zi dimineata se scurg de apa si se blenduiesc, adaugand apa, putin cate putin. Aproximativ un pahar, cat sa obtinem o pasta fina. Se adauga o legatura mai firava de marar si 2 fire de ceapa verde, ambele tocate. Se amesteca bine si se da la rece pentru cel putin o ora.

Cu un gust tare apropiat de cel al branzei, este delicioasa cu crackers cu rozmarin si ulei de masline si rosii cherry. Parol! :)


Enjoy! :)