joi, 26 septembrie 2013

Minitartine incendiare

Astazi am primit un borcan cu dulceata de ardei iute. Voiam de mult sa o incerc, asa ca nu am rezistat tentatiei de a o gusta imediat ce am ajuns acasa. Am cautat prin frigider, m-am gandit cu ce ar merge, si tot ce s-a potrivit a dus la aceste minitartine incendiare :) Dupa cum sugereaza si denumirea lor, sunt cam "hot". Din toate punctele de vedere. Ma ustura si acum buzele, de iuteala si placere...
Am prajit cateva felii de paine toast, le-am taiat patrate mici, le-am uns cu unt, am asezat pe fiecare o bucatica de rulada coapta din pui si vita, putina dulceata de ardei iute si cate o bucatica de branza, telemea de bivolita. Am adaugat si putin patrunjel tocat, pentru gust si aspect. O nebunie!


Ceea ce merita cu adevarat dulceata aceasta este un piept de rata tras la tigaie. Can't wait!

Multumim, Cristina! :)

miercuri, 25 septembrie 2013

Omleta bogata

Denumirea acestei omlete contrasteaza puternic cu ideea de la care a pornit. Pentru ca in ciuda gustului bogat, omleta aceasta contine resturile pe care le-am mai gasit prin frigider :). Am avut asa:

  • ½ ardei kapia
  • 1 ceapa rosie extrem de mica
  • 1 fir ceapa verde
  • 1 pumn mazare congelata
  • cateva felii de carnat afumat
  • o felie telemea de bivolita
  • 5 oua (de fapt am pus 3 albusuri ramase de la Placinta cu dovleac + 2 oua intregi)
  • 1 lingura smantana
  • sare si piper
  • patrunjel tocat

Intr-o tigaie antiaderenta se incing o lingura ulei de masline si o bucatica de unt. In acest amestec se calesc legumele, adaugandu-le pe rand: ardeiul, mazarea si ceapa. Intre fiecare se lasa cam 2 - 3 minute, doar cat sa se inmoaie putin. 

Ouale se bat cu sare si piper, se adauga smantana si se omogenizeaza, dupa care se toarna in tigaie, peste legume. Daca este nevoie, se reorganizeaza putin legumele, sa nu ramana spatii prea mari intre ele. Deasupra se aseaza si feliile de carnat afumat si telemeaua cubulete. Se lasa sa se coaca sub capac pana se coaguleaza ouale, fara sa se intareasca insa prea tare. Dureaza maxim 10 minute. Se presara deasupra patrunjel verde tocat.

Se serveste fierbinte si merge numai bine cu o salata de rosii gustoasa alaturi, devenind astfel un pranz perfect. Sau mic dejun. Noi nu ne-am hotarat, asa ca am impartit-o: un sfert mic dejun, iar restul pranz. Fair enough :)


Enjoy! :)

marți, 24 septembrie 2013

Supa crema de rosii coapte

Dupa rasfatul din ultimul timp, se cerea o mancare ceva mai usoara. Dar si satioasa, iar in plus sa ne si incalzeasca sufletele infrigurate. Cum mai aveam niste rosii gustoase, de gradina, am facut o supa crema de rosii coapte. Facuta asa, supa pastreaza toata aroma si dulceata rosiilor. 

Metoda de preparare este una foarte simpla. Intr-o tava antiaderenta se pun rosii taiate bucati, o ceapa rosie tocata, cativa catei de usturoi, frunze proaspete de busuioc, cimbru, oregano, sare neiodata si piper.


Se stropeste totul din abundenta cu ulei de masline si se introduce in cuptorul incins la 200° C, pentru aproximativ 30 de minute.


Amestecul de rosii coapte se blenduieste, se gusta de sare si piper si se mai adauga putina apa fierbinte daca supa rezultata este prea groasa. Oricat de tentati ati fi, zic sa nu decojiti rosiile inainte de a le blendui. Chiar daca se vor mai simti unele ramasite, faptul ca aceasta coaja este plina de licopen este un motiv suficient de puternic sa o pastrati. Ce e cu licopenul asta, puteti citi mai multe aici, dar si in alte multe alte articole. Doar sa gugaliti putin :)

Se poate adauga o cutie de smantana lichida de 15%, dar de data asta eu am sarit peste aceasta etapa. Daca-i light, pai light sa fie :) Plus ca am vrut sa simt din plin gustul rosiilor. Le voi duce destul dorul pana vara viitoare. Am adaugat in schimb putin parmezan si busuioc proaspat.

Se serveste fierbinte, cu crutoane. Sau fara, cum imi place mie :).


Enjoy! :)

luni, 23 septembrie 2013

Placinta cu dovleac

Nu sunt un mare fan al placintei sau al oricarui alt desert cu dovleac, dar facuta asa, devine una dintre placerile mele vinovate de la inceputul fiecarei toamne. Este de altfel unul dintre deserturile care ma transpun de fiecare data in perioada copilariei si care imi aduc aminte de serile friguroase de sambata, cand, impreuna cu fratele meu, ne bagam infrigurati in patul parintilor, si primeam cate un blid cu placinte calde pe care le mancam uitandu-ne la televizor :) Ah, ce vremuri... Mama inca ne face placinte bune, dar rar mai ajung pe acasa :(

Revenind la placinta cu dovleac, nu am cantitati exacte, asa ca va zic reteta cum am invatat-o si eu de la mama. Prin telefon. :)


Pentru aluat se amesteca 3 cani de faina cu 1/2 cana de zahar si un plic praf de copt. Eu am uitat sa adaug praful de copt, dar a iesit foarte bun aluatul chiar si asa, astfel ca pe viitor voi omite in mod deliberat acest pas. Se adauga un pachet de unt gras (de 250g) si se freaca impreuna, obtinand mici faramituri. Se face o groapa in mijlocul musuroiul si se adauga 3 galbenusuri si un praf de sare, 1 - 2 linguri de smantana sau cateva linguri de apa rece. Aici intervine experienta. Adica, totul se face in functie de starea aluatului tau. Daca ti se pare prea gras, pui apa. Daca untul nu este din cel de 82% grasime, pui smantana si tot asa. Si smantana poate fi mai slaba sau mai grasa, deci factorii variabili sunt multi, ai naibii :) Nu stiu inca care ar fi consistenta ideala, dar mi-a iesit placinta buna de fiecare data. Ce-i drept, nici nu am cautat perfectiunea :). Aluatului astfel obtinut i se da o forma sferica, se imbraca in folie alimentara si se da la frigider pentru cel putin jumatate de ora. 

Intre timp pregatim umplutura. Dovleacul se curata de coaja si se rade. Se adauga zahar brun dupa gust si scortisoara si se amesteca bine. Acum fie adaugati putin gris si folositi compozitia cruda, fie nu mai puneti gris, ci caliti amestecul de dovleac, cat sa se evapore apa din el. Daca se caleste, se lasa sa se raceasca inainte de a-l pune in placinta. Eu am preferat sa il calesc si a lasat chiar foarte multa zeama.

Dupa ce a stat suficient timp in frigider, aluatul se portioneaza in doua bucati. O parte se intinde pe o foaie de copt usor infainata si se transfera in tava. Peste se pune umplutura rece, iar deasupra se rade uniform restul de aluat, avand grija sa acopere umplutura. Partea de deasupra se poate pune si sub forma de grilaj sau foaie, iar in acest din urma caz este bine sa se intepe din loc in loc cu o furculita, ca sa nu se deformeze la copt, si sa se unga cu un galbenus batut cu 2 linguri de apa rece. Deasupra se presara putin zahar brun si se da la cuptorul incins in prealabil la 175° C, pana se rumeneste frumos. Eu am scos-o din cuptor undeva dupa 45 de minute.




Este buna si calda, dar si mai buna rece.

Enjoy! :)

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Pasta de masline verzi si ton

Delicioasa si ideala pentru un brunch de weekend sau o cina usoara si rapida, pasta de masline se regaseste des in meniul nostru. Prima data am facut-o inspirandu-ma din bucataria lui Adi Hadean si era facuta din masline negre, iar ingredientul secret era sosul pesto, proaspat facut in casa. De atunci am facut-o de mai multe ori, ba cu masline negre, ba cu masline verzi, cu sau fara pesto, cu anchoix sau extra usturoi, dar niciodata cu ton. Asa ca alegerea de azi a fost una naturala... Pasta de masline verzi si ton :).


Avem nevoie de urmatoarele:
  • masline verzi, fara samburi;
  • 1 catel de usturoi;
  • 1 conserva mica de ton in ulei de masline;
  • ulei de masline;
  • sare neiodata;
  • piper;
  • oregano.

Reteta este una extrem de simpla si se face in doi timpi si trei miscari. Numai buna pentru niste flamanzi ca noi :) 

Usturoiul maruntit, impreuna cu restul ingredientelor, se pun in blender si se toaca bine. Tonul nu este nevoie sa se stoarca, chiar avem nevoie de uleiul sau. Daca este nevoie, se mai adauga ulei de masline, cat sa se lege pasta. Se asezoneaza cu sare, piper si oregano. Si cu asta, gata pasta. Va rugam poftiti la masa! :)


Merge de minune cu o paine rustica, proaspata si aburinda, cu niste rosii gustoase alaturi si cu un adaos de ardei iute sau amestec de seminte (mie imi place unul de la Sanovita - seminte de dovleac, floarea soarelui, susan si in). Poate si cu niste branza buna... Dar, indiferent de combinatie, musai cu cativa stropi de ulei de masline deasupra. Delicios!



Enjoy! :)

joi, 19 septembrie 2013

Supa crema de broccoli

Supa de broccoli este genul de mancare pe care ajungi sa il adori doar daca reusesti sa treci bariera vizuala. Clar nu este cea mai apetisanta mancare, but damn, it tastes sooo good :). E bine ca ne place mult amandurora, se si face usor, e si healthy, asadar o facem destul de des. Niciodata dupa o reteta anume. Cel mai important ingredient este broccoli, deci conditia esentiala este, evident, sa il avem pe Mr. Broccoli, in rest… the (sky) frigiderul is the limit. Cu armonie si gust :)


De data aceasta am pus:

  • aproximativ 750 g broccoli;
  • 1 ceapa rosie;
  • 1 morcov;
  • o lingurita pasta de ardei kapia;
  • 200 ml smantana lichida 15%;
  • o bucatica de parmezan.

Ceapa se taie julien, iar morcovul felii. Nu foarte fine, ca oricum le vom nimici in blender. Se soteaza usor in ulei de masline dupa principiul “hot pan, olive oil”, impreuna cu pasta de ardei kapia (eu folosesc o pasta facuta de mama mea - ardei kapia macinati si amestecati cu sare), dupa care se toarna aproximativ 1 l de apa fierbinte si se lasa sa fiarba cam 10 -15 minute, pana se inmoaie morcovul. In acest moment se adauga si buchetelele de broccoli, adaugand, daca mai este nevoie, putina apa fierbinte. Nu trebuie sa fie acoperit de apa, este suficient cam pana la jumatate, altfel va iesi o zeama lunga, iar noi vrem supa crema :). Buchetelele noastre de broccoli vor fierbe practic in aburi. Cam 15 minute sau pana se inmoaie, amestecand usor din cand in cand.

Cand sunt fierte toate legumele se ia cratita de pe foc si se lasa sa se racoreasca putin, dupa care se blenduiesc fara mila. Eu folosesc un blender cu pahar, in care pasez prima data legumele cu putina zeama in care au fiert. Restul de zeama o adaug putin cate putin, pana ajung la consistenta dorita. Se pune din nou pe foc, dar doar cat sa dea un clocot. Se adauga  smantana lichida, pastrand putina si pentru décor, si parmezanul ras, se omogenizeaza si se potriveste de sare si piper.

Se serveste fierbinte, cu crutoane de paine, cascaval, blue cheese etc., dupa pofta si imaginatia fiecaruia.


Enjoy! :)

marți, 17 septembrie 2013

Bucurestiiiii Obor Gulyás

Sper ca ati sesizat gluma din titlu si nu credeti ca am innebunit. Vrem doar sa intelegeti din capul locului ca nu stim cat de traditionala este reteta noastra de gulas, dar va asiguram ca o sa va placa muuuuult de tot :) Nu e la ceaun, caci nu ne-am simti tocmai confortabil facand focul pe trotuarul din spatele blocului, plus ca e greu sa-l urci 9 etaje, dar e fiert la foc mic, pe aragaz, pret de vreo 4 ceasuri bune. Rabdare, deci, sa avem! Si avem, ca nu degeaba cineva a primit titlul de "The Godfather of Gulas". Dar mai bine il las pe Radu sa va povesteasca :)


Ingrediente:
  • 1 kg carne vita (pulpa)
  • untura
  • boia dulce
  • 2 ardei kapia
  • 5 cepe
  • 1 morcov
  • 1 ardei iute 
  • 1 conserva rosii
  • vin rosu
  • sare, piper
  • condimente pentru gulas unguresc de la Fuchs
  • patrunjel


Treaba nu e complicata deloc. E mai simpla decat sa inventezi o racheta, mai usoara decat sa operezi pe creier, muuult mai rapida si mai putin dificila decat sa-ti imparti banii astfel incat sa-ti ajunga si pentru rate, si pentru intretinere, si pentru mancare, si pana la urmatorul salariu. Si, spre deosebire de toate celelalte, asta e chiar placuta. 

Asadar, pui untura la topit in cratita incinsa. Pui carnea taiata cubulete, o perpelesti pana se rumeneste usor, apoi o scoti intr-un vas separat. In untura ramasa (completezi daca trebuie) pui apoi ceapa taiata julien, ardeii cubulete si morcovul felii. Mai lasi, mai amesteci, pana cand ceapa devine transparenta. Totul la un foc mediu spre mare. E vremea sa bagi inapoi carnea. O acoperi cu boia si condimente. Eu am pus dupa ochi, un plic si jumatate boia, cam jumatate de plic de condimente (amestecul special Fuchs). Oricum, vreau sa-mi cumpar un mojar de piatra ca sa pot zdrobi cum trebuie semintele de chimen si am sa renunt la amestecul asta cumparat. Ideea e sa pui cam o lingurita de chimen, sare, piper si niste cimbru uscat. Zdrobesti in mojar si bagi in oala, impreuna cu vreo 5 foi de dafin. Important, cica (asa am inteles din studiul retetelor de pe internet), e sa amesteci dupa ce ai pus boiaua si condimentele si sa nu lasi decat cam un minut, ca sa nu se arda boiaua, altfel devine amara, zic unii mai priceputi. Deci, un minut amesteci carnea si legumele cu boiaua si condimentele, apoi rastorni vin rosu dupa simt. Eu am simtit ca s-ar potrivi cam jumate de sticla. Rosu sec. Bun nu prost. Nici prea bun ca e scump. Aici capitolul unu s-a incheiat. 

E timpul pentru pui. PUI la foc mic, PUI capacul, PUI un Harry Belafonte pe laptop, PUI un coniac de casa de la prietenii din Pricaz, te PUI pe asteptat. Asta pana scade vinul si incepe sa se ingroase gluma. Gluma din cratita, adica. Atunci torni apa fierbinte (dintr-o oala pusa de la bun inceput la fiert si de care am uitat sa va zic), doar cat sa fie totul bine acoperit. Treci din nou la faza cu PUI, daca te mai tine sticluta cu coniac. Daca nu, treci pe bere. Mai amesteci din cand in cand, mai gusti, mai adaugi sare, piper, ceva, daca simti ca trebuie. Urmaresti cum scade, cum se fierbe carnea. Completezi cu apa fierbinte. Partea asta dureaza. La mine a cam durat vreo doua ore si jumatate, trei.

Episodul trei (sau patru? o fi de la bere sau de la coniac?) incepe cand totul incepe sa se lege si carnea e moale, sa o rupi cu lingura aproape. Atunci desfaci conserva de rosii decojite si taiate cubulete si o rastorni in mijlocul problemei, aruncand iute ardei. Sau invers, ardei iute. Maruntit. Incorporezi molcom. Lasi sa se transforme totul, sa se intrepatrunda, sa te faca sa tropai de nerabdare, de foame, de pofta creata de rachie. Cum care rachie? Aia de dupa bere.

Aproximativ o jumatate de ora mai tarziu, cand nu mai poti si nu mai poti, cand carnea se rupe aproape singura cand incerci sa o scoti, cand totul e nici prea gros, dar deloc prea zemos, cand topitura e mai bogata si mai atragatoare decat iti imaginezi ca ar fi un munte de aur dupa ce a fost extras si prelucrat cu cianurile de la Rosia Montana, dupa ce ai terminat de injurat politicienii, pe Base, Ponta si toti ministrii, pentru ca ti-ai adus aminte de necazul ecologic, politic si social, ei, bine, cand toate astea te-au facut sa slabesti deja salivand excesiv langa aragaz, e timpul sa-ti bagi patrunjelul in ea de treaba. Mai precis, o legatura. Proaspat si tocat marunt. 



Asta e momentul in care pui si gnocchi la fiert. N-or fi gnocchi frati cu paprika, dar mi-au fost la indemana si am zis ca n-o fi foc daca-i gulasul putin fusion. Oala cu apa fierbinte se dovedeste a fi din nou utila. Proaspete, galustele astea din cartofi sunt gata in trei minute.

Inchizi focul, iti dai jos sortul, pui in farfurii. Indemni lumea sa-si puna si un mot de smantana. D'aia de 30 grasime, nu de 12 ca mironositele. Si te lauzi, desigur. Dar modest, asa, cam cu jumatate de gura. Nu ca n-ai fi mandru de tine, dar cu cealalta esti ocupat cu mancatul. Apoi, iti mai iei o portie. Ca vorba aia, it's nothing personal, it's just gulas!



Enjoy! :)

luni, 16 septembrie 2013

Tarta rustica cu prune

Inca de cand au aparut prunele le-am dat tarcoale, cautand reteta perfecta. Am tot ales pana am cules... Tarta rustica cu prune am zis sa fie, din caietul cu retete al Violetei. Zis si facut, mancat si savurat. Pana la ultima bucatica. Si sa nu mai zic ca am facut portie dubla. Smart choice :)


Ingrediente pentru aluat:
  • 100 g unt
  • 100 g zahar
  • 250 g faina
  • 6 linguri apa rece
  • 2 oua
Ingrediente pentru compozitie:
  • 1 kg prune
  • 4 linguri zahar brun
  • scortisoara pudra
Ingrediente pentru finisare:
  • 1 galbenus
  • 2 linguri apa
  • fulgi de migdale

Prunele, taiate jumatati si curatate de samburi, se calesc impreuna cu zaharul si scortisoara intr-un vas incapator, doar cat sa se inmoaie si sa isi lase siropul. Se dau deoparte si se lasa sa se raceasca.


Intre timp se pregateste aluatul. Se freaca untul cu zaharul pana se spumeaza, se incorporeaza ouale, iar apoi se adauga apa si faina. Se omogenizeaza si se da la rece pentru cel putin 30 minute, dupa care se framanta si se intinde o foaie subtire pe masa infainata. Aici am avut o mica mare problema :), in sensul ca aluatul meu se intindea usor, dar nici de-al naibii nu vroia sa se mai lase luat de pe masa, indiferent cata faina ii adaugam. Si nici prea multa faina nu mai vroiam sa pun, de teama sa nu iasa prea tare. Noroc ca mi-a venit ideea de a-l intinde direct pe foaia de copt. Dupa ce m-am chinuit un sfert de ora cu el pe masa, cu ajutorul hartiei de copt am reusit in doar trei minute sa-l pun in tava! :) Data viitoare ii voi adauga aluatului si un praf de sare.

Foaia astfel obtinuta se aseaza in tava, cu tot cu hartia de copt, si se pune in mijlocul ei compozitia de prune, lasand marginile libere, pentru ca mai apoi acestea sa se adune in interior, invelind usor prunele. Se ung marginile tartei cu galbenusul batut si se presara deasupra fulgi de migdale.

Tarta se coace in cuptorul preincalzit la 180° C pana se rumeneste usor. Eu am scos-o din cuptor cam dupa 45 de minute.

Am gustat-o si inca calduta si mi-a  placut, dar rece a fost o mega nebunie. Noi am mancat-o cu inghetata de banane homemade (banane, frisca, putin zahar brun si iaurt), dar merge si cu un mot de frisca naturala. Sau din amandoua :)


Enjoy! :)

Toamna se numara bobocii

De ce Bucatareala 2.0? Nici noi nu stim. Asa ne-a venit… Suntem doi amatori in ale bucatarelii. Corporatisti in timpul saptamanii, “evadati” in weekend. Nu ne luam prea tare in serios, dar nici nu ne dam batuti cu una, cu doua :)