Bucurestiiiii Obor Gulyás

Sper ca ati sesizat gluma din titlu si nu credeti ca am innebunit. Vrem doar sa intelegeti din capul locului ca nu stim cat de traditionala este reteta noastra de gulas, dar va asiguram ca o sa va placa muuuuult de tot :) Nu e la ceaun, caci nu ne-am simti tocmai confortabil facand focul pe trotuarul din spatele blocului, plus ca e greu sa-l urci 9 etaje, dar e fiert la foc mic, pe aragaz, pret de vreo 4 ceasuri bune. Rabdare, deci, sa avem! Si avem, ca nu degeaba cineva a primit titlul de "The Godfather of Gulas". Dar mai bine il las pe Radu sa va povesteasca :)

Ingrediente:

• 1 kg carne vita (pulpa)
• untura
• boia dulce
• 2 ardei kapia
• 5 cepe
• 1 morcov
• 1 ardei iute 
• 1 conserva rosii
• vin rosu
• sare, piper
• condimente pentru gulas unguresc de la Fuchs
• patrunjel

Treaba nu e complicata deloc. E mai simpla decat sa inventezi o racheta, mai usoara decat sa operezi pe creier, muuult mai rapida si mai putin dificila decat sa-ti imparti banii astfel incat sa-ti ajunga si pentru rate, si pentru intretinere, si pentru mancare, si pana la urmatorul salariu. Si, spre deosebire de toate celelalte, asta e chiar placuta. 

Asadar, pui untura la topit in cratita incinsa. Pui carnea taiata cubulete, o perpelesti pana se rumeneste usor, apoi o scoti intr-un vas separat. In untura ramasa (completezi daca trebuie) pui apoi ceapa taiata julien, ardeii cubulete si morcovul felii. Mai lasi, mai amesteci, pana cand ceapa devine transparenta. Totul la un foc mediu spre mare. E vremea sa bagi inapoi carnea. O acoperi cu boia si condimente. Eu am pus dupa ochi, un plic si jumatate boia, cam jumatate de plic de condimente (amestecul special Fuchs). Oricum, vreau sa-mi cumpar un mojar de piatra ca sa pot zdrobi cum trebuie semintele de chimen si am sa renunt la amestecul asta cumparat. Ideea e sa pui cam o lingurita de chimen, sare, piper si niste cimbru uscat. Zdrobesti in mojar si bagi in oala, impreuna cu vreo 5 foi de dafin. Important, cica (asa am inteles din studiul retetelor de pe internet), e sa amesteci dupa ce ai pus boiaua si condimentele si sa nu lasi decat cam un minut, ca sa nu se arda boiaua, altfel devine amara, zic unii mai priceputi. Deci, un minut amesteci carnea si legumele cu boiaua si condimentele, apoi rastorni vin rosu dupa simt. Eu am simtit ca s-ar potrivi cam jumate de sticla. Rosu sec. Bun nu prost. Nici prea bun ca e scump. Aici capitolul unu s-a incheiat. 

E timpul pentru pui. PUI la foc mic, PUI capacul, PUI un Harry Belafonte pe laptop, PUI un coniac de casa de la prietenii din Pricaz, te PUI pe asteptat. Asta pana scade vinul si incepe sa se ingroase gluma. Gluma din cratita, adica. Atunci torni apa fierbinte (dintr-o oala pusa de la bun inceput la fiert si de care am uitat sa va zic), doar cat sa fie totul bine acoperit. Treci din nou la faza cu PUI, daca te mai tine sticluta cu coniac. Daca nu, treci pe bere. Mai amesteci din cand in cand, mai gusti, mai adaugi sare, piper, ceva, daca simti ca trebuie. Urmaresti cum scade, cum se fierbe carnea. Completezi cu apa fierbinte. Partea asta dureaza. La mine a cam durat vreo doua ore si jumatate, trei.

Episodul trei (sau patru? o fi de la bere sau de la coniac?) incepe cand totul incepe sa se lege si carnea e moale, sa o rupi cu lingura aproape. Atunci desfaci conserva de rosii decojite si taiate cubulete si o rastorni in mijlocul problemei, aruncand iute ardei. Sau invers, ardei iute. Maruntit. Incorporezi molcom. Lasi sa se transforme totul, sa se intrepatrunda, sa te faca sa tropai de nerabdare, de foame, de pofta creata de rachie. Cum care rachie? Aia de dupa bere.

Aproximativ o jumatate de ora mai tarziu, cand nu mai poti si nu mai poti, cand carnea se rupe aproape singura cand incerci sa o scoti, cand totul e nici prea gros, dar deloc prea zemos, cand topitura e mai bogata si mai atragatoare decat iti imaginezi ca ar fi un munte de aur dupa ce a fost extras si prelucrat cu cianurile de la Rosia Montana, dupa ce ai terminat de injurat politicienii, pe Base, Ponta si toti ministrii, pentru ca ti-ai adus aminte de necazul ecologic, politic si social, ei, bine, cand toate astea te-au facut sa slabesti deja salivand excesiv langa aragaz, e timpul sa-ti bagi patrunjelul in ea de treaba. Mai precis, o legatura. Proaspat si tocat marunt. 

Asta e momentul in care pui si gnocchi la fiert. N-or fi gnocchi frati cu paprika, dar mi-au fost la indemana si am zis ca n-o fi foc daca-i gulasul putin fusion. Oala cu apa fierbinte se dovedeste a fi din nou utila. Proaspete, galustele astea din cartofi sunt gata in trei minute.

Inchizi focul, iti dai jos sortul, pui in farfurii. Indemni lumea sa-si puna si un mot de smantana. D'aia de 30 grasime, nu de 12 ca mironositele. Si te lauzi, desigur. Dar modest, asa, cam cu jumatate de gura. Nu ca n-ai fi mandru de tine, dar cu cealalta esti ocupat cu mancatul. Apoi, iti mai iei o portie. Ca vorba aia, it's nothing personal, it's just gulas!

Enjoy! :)