Sunt total dependenta de aceste frunze de un verde magic, cu un gust puternic si iz de usturoi... leurda, aka usturoi salbatic. Cand eram mica, bunica culegea, dupa fiecare ploaie, liorda (asa-i zicea ea) proaspata din padure si evita plantele deja inflorite. Intre timp am aflat ca florile de leurda nu au nimic toxic, ba chiar se mananca. Crocantite in ulei de masline ar fi "crutoanele" perfecte pentru o supa crema cu leurda. Dar nu am incercat niciodata. Inca :). Oricum, salata de liorda a bunicii era compania perfecta pentru o portie de bureti fripti, culesi tot din padure. Ce amintiri...
Acum gasim leurda in piata. Mai simplu si la indemana. Astfel ca, de cand apar primele frunze pana la ultimele, de cate ori ajung la piata strecor in sacosa de cumparaturi cel putin o legatura de leurda. Am preparat-o in fel si chip, dar printre favorite se remarca clar pesto de leurda. Nu doar ca este gustos, dar il si folosesc ca baza la o gramada de alte preparate, imbogatindu-le.
Nu am cantitati exacte, nici macar pesto de busuioc nu fac masurand ingredientele. In esenta am folosit o legatura de leurda, aproximativ doua linguri de muguri de pin (data viitoare fac cu nuca), o bucata de parmezan (mult prea mica :), ideal ar fi in jur de 100g) si ulei de masline extravirgin. Acestea se maruntesc in robot pana la omogenizare. Se poate pastra in frigider pana la o saptamana, daca se tine intr-un borcan bine inchis, si protejat printr-o pelicula de ulei de masline extravirgin.
Gustul este delicios, dar destul de puternic, de aceea imi place sa-l balansez cu rosii dulcege.
Enjoy! :)
nu am muguri de pin... dar fac si eu, acum, pesto de leurda. :)
RăspundețiȘtergere10x